Naşterea unei cărţi

Un minunat scurt-metraj regizat, filmat şi editat de Glen Milner pentru Daily Telegraph.


Birth of a Book from Glen Milner on Vimeo.

Pâine pe băţ. Da.

Un film realizat de Tiger in a Jar pentru revista Kinfolk. Nu mă entuziasmează doar modul de filmare şi liniştea pe care o induce imaginea şi sunetul împreună, deşi acestea două ar fi suficiente pentru un scurt-metraj grozav. Este minunat subiectul filmului. Reţeta în sine. Faptul că vine iarna şi cel mai bun lucru pe care îl poţi mânca este pâinea pe băţ, coaptă la foc de tabără. Cu siguranţă producătorii Matt şi Julie Walker, soţ şi soţie, au fost inspiraţi chiar de pâinea asta de poveste.

Poate vine iarna şi la noi...



stick twist bread from tiger in a jar on Vimeo.

Pisica lui Simon

Simon Tofield este un animator englez care se inspiră din viaţa alături de pisica lui. Pardon, viaţa alături de cele patru pisici ale lui. Personajele astea schiţate din câteva linii sugestive se comportă ca pisicile adevărate.

Aici e canalul mâţei lui Simon, cu toate animaţiile. Iar aici e canalui despre cum desenează Simon. Zice că toate sunetele din episoadele cu pisoiul sunt înregistrate după vocea lui şi procesate de amicul Shrooty, designer de sunet.







Şi, că tot vine 'spiritul Crăciunului':

Lytro - un nou concept în fotografie

Lytro este un aparat de fotografiat care arată ca nici un altul şi care face ceea ce nici un altul nu poate face: fotografii vii.

Acesta este creat cu o tehnologie nouă, ce permite absorbirea şi procesarea întregului câmp luminos. Ceea ce înseamnă că după ce faci o fotografie poţi focaliza şi refocaliza cum vrei. Poţi spune poveşti diferite cu aceeaşi fotografie. Acest aparat mititel (112 mm x 41 mm) este frumos 'ambalat' şi e disponibil în mai multe culori. Însă din păcate nu e încă disponibil în Europa... mai aşteptăm niţel.

Dar destulă vorbărie. Iată câteva exemple. Se focalizează prin clic.










Aici e o galerie extinsă.

De mâzgălit

Acum ceva vreme am dat peste un site-aplicaţie de desenat, care poate fi utilizat şi cu tabletă grafică. Cel mai tare îmi place că îţi poţi vedea opera renăscându-se şi poţi admira toate etapele prin care a trecut apăsând pe un singur buton. Odopod l-a făcut şi se numeşte Odosketch. Stilul şi atmosfera desenelor e de-a dreptul simpatică, pentru că pânza are culoarea hârtiei naturale, paleta cromatică e rafinat aleasă, iar tuşele sunt uşor transparente. Orice ai desena aici, arată bine mai ales după ce apeşi butonul 'reload'. Iar pentru o linie mai groasă, tot ce trebuie să faci este să... măreşti viteza cu care desenezi.

Dar Ze Frank a făcut o altă aplicaţie de desen on-line, pornind de la o idee mai veche, cu alt tip de linie şi tratare a tuşelor şi cu o mulţime de posibilităţi de setare a "pensulei". Totul e digitalizat aici şi calculat exact, astfel încât aceeaşi succesiune de linii, cu setări diferite, dau rezultate deosebite. N-ai cum să te plictiseşti. Unde mai pui că orice faci iese operă de artă de-ţi vine să înrămezi totul. Sau poate e mai tentant să înrămezi conceptul în sine?

Lift

Liftul a fost inventat prin o mie opt sute şi ceva de nu se ştie exact cine, dar cert e că Elisha Graves Otis a inventat în 1852 frânele de tipul celor care se folosesc şi azi. El este omul care a făcut posibilă, într-o anume măsură, existenţa zgârie-norilor.

Dar întrebarea mea e alta: cine a inventat oglinda din lift?

Acum un an: Cartea neagră a culorilor

Iau exemplu de la Dezeen şi re-postez unele articole mai vechi.

Din 22 septembrie 2011:
Ce m-aş face fără culori? Nu ştiu. Iată o carte-obiect pentru iubitorii de culoare, creată de Menena Cottin şi minunat ilustrată de Rosana Faria. The Black Book of Colors. Prima dată când am vizionat scurt-metrajul de prezentare m-au trecut fiorii.
Cartea ca operă de artă este una dintre cele mai bune idei ale veacului al douăzecilea. A transforma cartea într-o piesă de colecţie înseamnă a face arta accesibilă. Iar atunci când lucruri importante sunt spuse cu ajutorul cărţii, graniţele pot fi depăşite. Iată deci o carte şi operă de artă de care se pot bucura şi cei privaţi de văz.

PES şi filmele lui sucite

PES este Adam Pesapane. A migrat de la literatură la film pentru a spune poveşti. Poveşti în mişcare. Se foloseşte de obiecte uzuale în ipostaze inedite, iar scurt-metrajele sale sunt pline de culoare şi umor. După ce m-am încăpăţânat să urmăresc toate filmuleţele, adică toate filmuleţele, pot să concluzionez că lui PES îi plac arahidele.

Guacamole proaspăt


Adâncurile

Lowe Singapore pentru SANA

Rareori reuşeşte publicitatea să impresioneze până la a-ţi da fiori.

Dar această reclamă realizată de Lowe Singapore pentru SANA (Singapore Anti-Narcotics Association) îşi atinge scopul. Într-un clip de un minut şi ceva e dificil şi o adevărată provocare să arăţi tot ceea ce reuşeşte acest scurt-metraj. Caligrafie, culoare, naraţiune, sunet, pe scurt o poveste cutremurătoare, care poate fi imaginată cu uşurinţă de orice spectator, acesta fiind implicat direct. Un mesaj puternic, surprins într-un mod care-i sporeşte forţa.

Au fost utilizate stilouri de secol 18-19 cu acuarele concentrate Dr Ph Martin. 

Omul-maşină

Ţin neapărat să traduc rezumatul biografic al lui Fritz Kahn, pentru că e extraordinar.

Dr. Fritz Kahn (188-1968) a fost ginecolog în Berlin şi scriitor cu faimă mondială pentru scrierile sale ştiinţifice, în care a ilustrat forma şi funcţiunile organismului uman cu ajutorul unor spectaculoase analogii om-maşină. În anii '20, opera sa principală, “Das Leben des Menschen” (Viaţa Omului)  – o serie în cinci volume – a fost recunoscută ca o realizare a Germaniei cu reputaţie internaţională. În anii '30, cărţile sale au fost interzise şi arse de către nazişti, mai apoi editate şi republicate ca plagiat de editorul lui Kahn, cu un consistent capitol anti-semit. 

Intelectualul evreu a fost expulzat din Germania şi s-a stabilit în Palestina, iar mai târziu în Franţa. În cele din urmă, a reuşit să scape de urmăritori, emigrând, cu ajutorul personal al lui Albert Einstein, în Statele Unite, unde şi-a continuat cu succes cariera de autor. Şi-a petrecut ultimii ani în exil danez şi a murit la Ascona, Elveţia, în 1968, la aproape 80 de ani, după o extraordinară viaţă şi carieră. 

În Germania, Fritz Kahn a fost redus la tăcere. Acum, sunt câteva mii de link-uri care demonstrează un interes înnoit pentru Kahn, mai ales în rândul istoricilor şi al designerilor. Astăzi, profesionişti din domeniul creativ din toată lumea se inspiră din imaginile realizate pentru cărţile lui Kahn în urmă cu aproape o sută de ani. Mulţi adaptează inimitabilul său stil metaforic la interpretări contemporane. 

De fapt, o astfel de interpretare contemporană m-a dus la Fritz Kahn. Dar mai întâi, iată minunata imagine intitulată Omul ca palat industrial.

Mai sunt şi alte imagini extraordinare, cum ar fi acestea:

Cartea numită “Fritz Kahn – Man Machine / Maschine Mensch” se găseşte pe Amazon şi conţine ilustraţii cu analogii între organismul uman şi diferite mecanisme de fabrică.

Henning M. Lederer a animat celebrul poster cu Omul ca palat industrial în cadrul unui proiect mai amplu, care implica şi o aplicaţie interactivă având la bază această imagine. Animaţia a fost realizată în 2009, iar un an mai târziu a fost premiată cu premiul Output, acordat studenţilor pentru realizări în design şi arhitectură.



Der Mensch als Industriepalast [Man as Industrial Palace] from Henning M. Lederer on Vimeo.

Plus 3: Nu eşti chiar atât de deştept

Aceasta e o prezentare pentru cartea care va apărea în octombrie cu titlul "You Are Not So Smart". Este o serie de cercetări psihologice spuse în anecdote care te ajută să te înţelegi mai bine pe tine însuţi şi pe ceilalţi. Reiese că suntem cu toţii mult mai iraţionali decât ne place să credem. Autorul este David McRaney.
Animaţia este realizată de Plus 3 şi e simplă, concisă, clară, poate cam mare viteza pe alocuri, dar se potriveşte subiectului. Prin creativitate, design şi pixelografie, această echipă realizează trailere, clipuri de marketing, reclame, videoclipuri şi alte scurt-metraje menite să surprindă şi să inspire.

PS: Reiese că cel mai mare duşman pe care-l avem atunci când nu facem ce ar trebui este procrastinarea. 

Columba Livia din familia Columbidae

Columba Livia din familia Columbidae, sau porumbelul. Cea mai răspândită pasăre din Europa, trăieşte în preajma oamenilor, considerându-se ca fiind domesticită. Forma corpului este fusiformă, cu un cap disproporţionat de mic, pe care şi-l mişcă în cel mai nesuferit mod la fiecare pas. Fâţâiala şi obrăznicia acestei creaturi o aduce pe pervazurile oamenilor, uneori intrând chiar în balcon (mi s-a întâmplat de două ori să alung o zburătoare d'asta din balcon). De asemenea, excrementele zburătoarei sunt deosebit de acide, atacând bronzul, marmura, sticla şi alte materiale de construcţii, statuile fiind cele mai expuse şi nefericite. Nici zgârie-norii din Dubai n-au scăpat de această creatură, soluţia fiind şoimii sau vulturii antrenaţi să vâneze porumbei. Pe de altă parte, antipatica pasăre se împerechează pe viaţă, iar dacă un membru al cuplului moare, celălalt nu-şi mai găseşte pereche. Este unul din cele mai violente animale intraspecific, într-o luptă dintre masculi aceştia ajung să-şi crape unul altuia capul fără milă (spre deosebire de animalele nobile, care îl lasă pe adversarul învins să plece).
Iată dovada că porumbeii sunt malefici:
Fredo şi Pid'Jin

N9VE

N9VE e un studio de design multidisciplinar independent din Italia: Alessandro Novelli, Andrea Gendusa, Victor Peres. Lucrările lor au anume o curăţenie a ideii şi a conceptului, transpusă în imagini ludice. Ce spun ei: că nu sunt doar un studio, ci spun poveşti. Încearcă să îmbine cele mai bune soluţii narative şi vizuale pentru a obţine rezultate care grăiesc pentru sine. Ambiţia lor este aceea de a crea, a schimba şi a evolua de la modul actual de a folosi componenta vizuală, prin design, grafică şi animaţie. Site-ul oficial e în construcţie, dar portofoliul funcţionează.

Iată o parte din munca lor, care îndeplineşte perfect intenţia de a aduce ceva nou domeniului vizual:

Alfabetul

The Alphabet from n9ve on Vimeo.

Alfabetul 2

The Alphabet 2 from n9ve on Vimeo.

Despre o pagină albă

About a White Page from n9ve on Vimeo.

Telefonul albastru

STOP MOTION _ Telefono Azzurro from n9ve on Vimeo.

Kill Comic Sans!

Tot ce aveam de gând să fac era să prezint link-ul descris perfect de titlu. Dar nu pot face asta, pentru că, între timp, am citit puţintel despre Comic Sans. Pe scurt, acest font a fost inspirat de textul scris de mână în benzile desenate, între care scrisul lui Dave Gibbons (căruia nu-i place deloc Comic Sans). Creat de Vincent Connare pentru Microsoft şi introdus în pachetul standard Office în 1994, Comic Sans se vroia utilizat pentru scrieri neoficiale. S-au făcut şi studii cu diferite fonturi, care au dovedit că textul scris cu Comic Sans părea neserios şi necredibil, spre deosebire de cel scris cu alte fonturi.

De ce atâta ură spre Comic Sans? Pentru că, existând în pachetul standard oferit de Microsoft, el stă la dispoziţia oricui vrea să-l folosească, inclusiv pentru scrieri unde nu are ce căuta, cum sunt documentele oficiale sau pietrele funerare. Dacă schimbi font-ul mesajelor instant în Skype cu Comic Sans, feţişoara veselă de la meniu se întristează brusc. Google a făcut o glumă de 1 aprilie 2011, astfel că orice căutare cu subiectul "Comic Sans" sau "Helvetica" făcea ca toate paginile de rezultate să apară scrise cu Comic Sans. Au existat - şi încă mai există - campanii pentru eliminarea acestui font din pachetele standard, din gmail.com, sau chiar pentru scoaterea lui în afara legii. Ca răspuns au apărut şi campanii pentru salvarea Comic Sans şi pentru educarea utilizatorilor, pentru ca acesta să nu mai fie folosit în locuri nepotrivite.

Până una, alta, rămân designerii care se luptă zi de zi cu beneficiarii care vor Comic Sans pentru orice.

Aşadar, Kill Comic Sans!

Unhappy Hipsters

Comentarii cu haz la imagini cu design interior, pe blogul Unhappy Hipsters. (Mă trezesc râzând în hohote la câte unele.) N-a fost uşor să aleg doar trei imagini, dar uite că le-am şi tradus:

Ca adult, era dificil să explice de ce pentru el un picnic presupunea ieşirea dintr-o peşteră de 
OSB, iar cărămida aparentă semnala venirea verii. 

Când era vorba de concursuri de holbat, ei erau o triplă ameninţare.

Casa lui avea tot ce-i trebuia pentru a trăi bine: oxigen, lumină
şi un unghi bun pentru odihnă.

Întâi mingi.

Echipa Everynone produce scurt-metraje şi este formată din trei: Will Hoffman, Daniel Mercadante, Julius Metoyer III. Filmele sunt cu şi despre lucruri simple, pe care le-ar putea face (probabil) oricine. Dar nu oricui îi trece prin minte să pună în imagine lucruri atât de simple. Există o anume prospeţime în ideile Everynone, care e dată de simplitatea sus-numită. Iată două exemple de scurt-metraje, unul realizat din imagini de pe Google, iar al doilea exclusiv din filmuleţe de pe YouTube. Mai multe, aici.





Dar parcă două sunt prea puţine, că şi aşa sunt scurte...





P.S. Cum traduci "everynone" în româneşte? Toţi nimenii? Nimeni? Nici-un-tot? Toată ne-lumea?

Roz

Flamingo roz

Imagine de la Wiki

Puii de flamingo au penele gri, iar pe măsură ce cresc, penele ajung să varieze în culoare de la roz pal la roşu deschis. Această culoare a penajului se datorează alimentaţiei bogate în caroten. Proteinele provenite din alge şi crevete sunt transformate în pigmenţi, astfel încât odată ce un flamingo îşi schimbă alimentaţia, culoarea penelor se poate deschide până la alb.


Lacul roz

Imagine Barcroft Media

Lacul Retba din Senegal, numit şi Lac Rose, are o concentraţie mare de sare (aproximativ patruzeci la sută), care susţine dezvoltarea unor microorganisme (Dunaliella salina) cu pigment roşu. Pe parcursul unui an, apa trece prin diferite nuanţe, în sezonul secetos rozul lacului fiind mai intens.

Magie în design

Designerul Stephen Doyle invocă magia designului în acest minunat clip creat pentru lansarea unui concurs de design de produs adresat Americilor. Subiectul competiţiei este realizarea unui mobilier urban pentru şedere destinat unui parc din New York.


VIDEO: The Battery Conservancy Americas Design Competition 2012 from The Battery Conservancy on Vimeo.

Zaruri, Lego, stop-motion

Videoclipul piesei Ankle Injuries de la Fujiya & Miyagi, regizat de Wade Shotter în 2009.


Fujiya & Miyagi 'Ankle Injuries' - Director: Wade Shotter from Tom Lindsay on Vimeo.

Mi-a amintit de clipul piesei In Love With a Girl de la White Stripes, realizat de Michel Gondry în 2001.


"Fell in Love with a Girl" - The White Stripes (Videoclip) from LAB.COM on Vimeo.

"Man With A Movie Camera" - 1929

Regizorul rus Dziga Vertov a realizat în 1929 un film mut experimental fără scenariu, actori sau personaje, cu colaborarea editorului Elisaveta Svilova, soţia lui, şi al cineastului Mikhail Kaufman, fratele. Filmat în Moscova, Kiev, Odessa, pelicula redă traiul de zi cu zi, urmând viaţa la oraş de la răsăritul soarelui pâna la apus. Filmul nu are nici cuvinte, nici text însoţitor, iar dupa un scurt avertisment ("acesta e un experiment pentru crearea unui limbaj cu adevărat universal"), filmul mut avea să fie insoţit de muzica unei orchestre prezente în cinematograf. Mai mulţi muzicieni au compus o coloană sonoră urmând instrucţiunile lui Vertov, dar aici este cea realizată de Cinematic Orchestra pentru Festivalul de Film Fantasporto 2000, şi lansat în 2003 ca album.

Este prezentată o Uniune Sovietică în plin progres tehnic şi tehnologic, pe alocuri concentrându-se mai mult pe maşini şi clădiri decât pe oameni. Atmosfera creată prin modalitatea de filmare suplineşte lipsa explicaţiilor în cuvinte sau text. Modul în care Vertov a tratat tematica este unul inedit, el inventând odată cu această peliculă câteva procedee cinematografice: cadre suprapuse, unghiuri ascuţite de filmare, ecranul împărţit, redarea scenelor cu încetinitorul sau accelerat, ori de la coadă la cap, detaliul de foarte aproape, animatia stop-motion.

Filmul are o ora şi merită văzut.

Faţă nouă

Din hârtie.

Boys and Girls

O agenţie creativă din Dublin care consideră că ideile curajos de simple nasc lucruri minunate. Boys and Girls a fost fondată în 2009 de şase parteneri cu o vastă experienţă în design şi marketing.
La împlinirea a doi ani de existenţă, revista Marketing Magazine a publicat în noiembrie 2011 un articol despre modul în care Boys and Girls au progresat rapid. Michael Cullen a scris în articolul său că "recepţia este mică şi banală" în comparaţie cu lăudata masa de conferinţă, confecţionată din douăş'două de mii de piese de Lego ţinute în loc de o mare sticlă. Masa e creată şi realizată de abgc. Şi e genială.

Aşa a fost creată marea masă de conferinţă: 

Cu un ego creativ rănit de asemenea recenzie, cei de la Boys and Girls au început să discute cu tot felul de colaboratori pentru crearea unei recepţii care numai "mică şi banală" să nu fie. După luni de zile de planuri şi cercetări ştiinţifice, o companie numită Twisted Image a început construirea biroului în februarie 2012.
 

Era nevoie de baloane care să susţină permanent greutatea mesei. Un cauciuc compozit a fost utilizat pentru baloanele nedegradabile şi perfect etanşe, umplute cu o combinaţie de heliu şi hidrogen de 150 de ori mai uşoară decât heliul în sine. Panglicile frumos colorate au fost întărite cu carbo-titan pentru a lega blatul biroului de baloane. Cuburile de Jenga (din jocul Turnul instabil) sunt din lemn masiv şi sprijină masa pe pardoseala întărită.

Sunet

Obiectele din jurul nostru scot sunete. Din păcate însă, de multe ori aceste sunete devin zgomote. Iar daca ne gândim mai bine, lucrurile produc în ansamblu larmă, gălăgie. 

Un artist de sunet şi designer japonez spune că nu a fost investit suficient gând în sunetul produs de anumite obiecte. Astfel, Yuri Suzuki contribuie la forma zgomotelor domestice, ca alarmele, soneriile de uşă, telefoanele mobile. Iată un ceainic care îţi fluieră melodia preferată atunci când apa fierbe.


Musical Kettle from Yuri Suzuki on Vimeo.



Bike Shorts este un concurs de scurt-metraje de maximum cinci minute, cu subiect clar: filmul trebuie să aibă legătură cu bicicleta. Ediţia din primăvara lui 2012 îl are drept câştigător pe Stephen Meierding, cu scurt-metrajul intitulat Bicycle Sounds. Rezultatul este plin de culoare şi ritm.


Bicycle Sounds from Stephen Meierding on Vimeo.

Kate Nartker

Studentă la Arte în San Francisco, Kate Nartker a realizat câteva lucrări ţesute minunate. Câte ore, zile, saptamâni a durat ţeserea acestor imagini puse în mişcare, nu ştim. Conceptul este unul simplu şi un lucru e sigur: rezultatul e spectaculos.

Cum se mută copacii, la ei, nu la noi

Inițial aveam de gând să scriu despre altceva astăzi, dar mi-a fost trimis acest filmuleț. Tot ce mai pot adăuga după ce am văzut câtă exactitate, logică, respect și atenție la detalii (respectiv gestul de a curăța marginile pline de pământ, ca doar n-o fi să cadă pe șosea și să murdărească orașul!), este faptul că această mașină de mutat copaci este pe lista mea de cumpărături... pentru când oi avea buget de așa ceva.

Coccinellidae

Buburuza e originară din Asia și a fost importată în Americi pentru că mănâncă afide, adică purici de plante. Wikipedia zice că există vreo cinci mii de specii de buburuze, aici sunt prezentate câteva, de prin Marea Britanie și restul Europei.

Așa arată un roi de buburuze:



Așa își deschid buburuzele aripile:

Wes Anderson

Cum să-l descriu pe Wes Anderson, nu prea știu. E un talentat regizor tânăr, la cei 43 de ani pe care-i împlinește peste o săptămână. Filmele lui sunt încadrate la secțiunea indie. După actorii care se regăsesc în creațiile sale, e lesne de înțeles că e bun prieten cu Bill Murray, Owen Wilson, Anjelica Huston, Jason Schwartzman. Dintre filmele lui, merită văzute The Royal Tenenbaums, The Life Aquatic with Steve Zissou, The Darjeeling Limited cu anexa Hotel Chevalier, în această ordine. De ceva vreme caut o modalitate de a-l prezenta, iar acest clip găsit din întâmplare e prilejul perfect. 

Moonrise Kingdom este ultimul film al lui Anderson și va fi disponibil din 25 mai. M-am uitat la lista actorilor, am tras cu ochiul la trailer cât să nu stric farmecul și m-am convins: îl aștept cu nerăbdare. 

Aparatul prinde ce ochiul nu poate

În urmă cu un secol şi ceva, oamenii se întrebau dacă un cal alergând are vreo clipă toate picioarele în aer. A fost posibil să afle acest lucru abia odată cu apariţia aparatului de fotografiat, datorită fotografului Eadweard Muybridge, care a surprins în 1878 câteva faze diferite ale galopului unui cal.

Similar, aparatul foto a demonstrat faptul că o picătură de apă e sferică înainte să atingă suprafaţa lichidă. Aşa că, din moment ce oamenii îşi pun întrebări serioase, de ce să nu caute şi răspunsuri... simpatice? Aşadar, iată cum arată un câine atunci când se scutură. Sau mai mulţi câini. Câini Şifonaţi. Mototoliţi. Centrifugaţi. Smotociţi.

Carli Davidson este dresoare şi fotografă, lucrează pentru grădina zoologică din Oregon şi îşi convinge subiecţii să se lase fotografiaţi intrând in pielea lor. Adică tăvălindu-se pe jos şi jucându-se cu animalele.

Un an

Astăzi se împlinește un an de la prima postare pe acest blog. Nu știu cât e de bine să existe încă un blog printre atâtea altele, dar uite că am reușit să vorbesc cu pereții un an încheiat. Am procrastinat mai mult decât mi-aș fi imaginat în aceste 366 de zile numai vizionând, sortând și alegând material potrivit.

Ce este procrastinarea?

Asta. 

Roboți din resturi

Cu toții am observat că lumea polimerilor e foarte colorată. Dar cine vede în loc de capacele cutiilor de cremă, picioare, iar în loc de bidoane pentru suc, torace, să nu mai zic de dopuri de la te-miri-ce pe post de ochi? Reutilizarea deșeurilor de plastic ridicată la nivel de artă: zeci de capace, recipiente, mânere, părți de ambalaje din plastic devin membre ale unor roboți, în mâinile unui francez plin de imaginație și răbdare. Cromatica este aleasă cu atenție, iar părțile componente sunt studiate și exploatate la maximum pentru a realiza articulații complexe. Bottle Robot pune la dispoziție și cărți poștale cu personajele robotice.

Cântecul copacilor

Dacă ar putea, cum ar cânta copacii? Cum și-ar cânta ei toți anii, grei de primăveri și ierni? Un aparat care cântă felii de copaci ca pe discuri. Nu cred că tehnologia ar putea fi utilizată într-un scop mai poetic de-atât. O instalație artistică scanează, analizează și redă sub formă de compoziție muzicală la pian desenul inelelor anuale regăsite pe trunchiuri de arbori. Analiza este făcută în funcție de culoarea, dimensiunea și profunzimea fiecărui inel. Bartholomäus Traubeck are și alte instalații și proiecte interesante. Singurul meu regret este că nu a publicat un album cu mai multe melodii copăcești.


YEARS from Bartholomäus Traubeck on Vimeo.

☼ nu se mai ascunde în ☁☁ !

Copy Paste Character este rodul unei căutări îndelungi și o colaborare între graficienii Konst and Teknik și programatorul Martin Ström. Acesta este un instrument online pentru accesarea unei multitudini de caractere tipografice, simboluri și forme utile și inutile. Este o colecție întreagă de semne ascunse, care pot fi integrate în orice document. Cu alte cuvinte, dacă ai nevoie de diacritice și nu știi de unde să le iei, poți copia litera cu pricina printr-un clic, pentru a-i da paste în locul potrivit. Parcă orice mesaj e mai vesel și mai primăvăratic cu o ✿ , un ♘ sau chiar o ☂.

Nuria Mora

Nuria Mora e genială. Este o artistă spaniolă care a adus în orașele prin care a trecut veselie prin forme bine definite și multă, multă culoare. Aș zice că e grafician la scara urbană, un grafician în trei dimensiuni. Intervențiile sale în spațiul urban poartă un dialog cu acesta în loc să îl contrazică. Cu toate că în fiecare lucrare a Nuriei culoarea este saturată, reușește să păstreze o prospețime care nu încarcă spațiul expozițional, orașul. Am ales ultimul proiect al artistei pentru că implică unul din materialele care-mi plac cel mai mult, și anume hârtia. Atmosfera creată în acest univers de pliuri nenumărate mă face să-mi doresc un experiment propriu, în care să-mi mut spațiul de lucru între foi îndoite iscusit.