joi, 22 septembrie 2011

Procrastinare

Aceasta fiind tema principală şi, de fapt, tonul acestui blog, ţin să reamintesc de unde a început.
    Totul a pornit de la genialul Johnny Kelly, un talentat ilustrator britanic. Lucrarea lui de diplomă pune în imagini viaţa omului contemporan, dacă mă pot exprima astfel. După o enumerare cât se poate de exactă a lucrurilor pe care le facem cu toţii cu scopul de a evita inevitabilul, punctul culminant al scurt-metrajului este... păi... este punctul culminant al vieţii omului: întâlnirea cu sfârşitul. Dar ce bine că nu se termină chiar totul aici, ci mai sunt câteva definiţii ale termenului procrastinare. Asta aşa, pentru destinderea după un filmuleţ de patru minute şi ceva.
    Levni Yilmaz a făcut de asemenea un scurt film pe această temă, în serialul său Tales Of Mere Existence. Cum am mai spus încă o dată, cuvântul "procrastinare" are conotaţie negativă pentru dicţionar, dar pozitivă pentru mediul artistic (zău aşa, dicţionarule, tu nu speli vasele înainte să te apuci de lucru? cum altfel îţi vin ideile? eşti un fel de robot şi ceri asta şi oamenilor? hm... cred că da). Aşadar, doamnelor şi domnilor, procrastinarea în două scurt-metraje:


Procrastination from Johnny Kelly on Vimeo.

Cartea neagră a culorilor

Ce m-aş face fără culori? Nu ştiu. Iată o sugestie pentru iubitorii de culoare, o carte-obiect creată de Menena Cottin şi  minunat  ilustrată de Rosana Faria. The Black Book of Colors. Prima dată când am vizionat scurt-metrajul de prezentare m-au trecut fiorii. Fiind o persoană iubitoare de culoare şi exploatându-mi ochii la orice oră, gândul lipsei sau pierderii vederii mă cutremură.
Cartea privită ca o operă de artă este una dintre cele mai bune idei ale veacului al douăzecilea. A transforma cartea într-o piesă de colecţie înseamnă a face arta accesibilă. Iar atunci când lucruri importante sunt spuse cu ajutorul cărţii, graniţele pot fi depăşite. Iată deci o operă de artă şi carte de care se pot bucura şi cei privaţi de văz.
El libro negro de los colores