De mâzgălit

Acum ceva vreme am dat peste un site-aplicaţie de desenat, care poate fi utilizat şi cu tabletă grafică. Cel mai tare îmi place că îţi poţi vedea opera renăscându-se şi poţi admira toate etapele prin care a trecut apăsând pe un singur buton. Odopod l-a făcut şi se numeşte Odosketch. Stilul şi atmosfera desenelor e de-a dreptul simpatică, pentru că pânza are culoarea hârtiei naturale, paleta cromatică e rafinat aleasă, iar tuşele sunt uşor transparente. Orice ai desena aici, arată bine mai ales după ce apeşi butonul 'reload'. Iar pentru o linie mai groasă, tot ce trebuie să faci este să... măreşti viteza cu care desenezi.

Dar Ze Frank a făcut o altă aplicaţie de desen on-line, pornind de la o idee mai veche, cu alt tip de linie şi tratare a tuşelor şi cu o mulţime de posibilităţi de setare a "pensulei". Totul e digitalizat aici şi calculat exact, astfel încât aceeaşi succesiune de linii, cu setări diferite, dau rezultate deosebite. N-ai cum să te plictiseşti. Unde mai pui că orice faci iese operă de artă de-ţi vine să înrămezi totul. Sau poate e mai tentant să înrămezi conceptul în sine?

Lift

Liftul a fost inventat prin o mie opt sute şi ceva de nu se ştie exact cine, dar cert e că Elisha Graves Otis a inventat în 1852 frânele de tipul celor care se folosesc şi azi. El este omul care a făcut posibilă, într-o anume măsură, existenţa zgârie-norilor.

Dar întrebarea mea e alta: cine a inventat oglinda din lift?

Acum un an: Cartea neagră a culorilor

Iau exemplu de la Dezeen şi re-postez unele articole mai vechi.

Din 22 septembrie 2011:
Ce m-aş face fără culori? Nu ştiu. Iată o carte-obiect pentru iubitorii de culoare, creată de Menena Cottin şi minunat ilustrată de Rosana Faria. The Black Book of Colors. Prima dată când am vizionat scurt-metrajul de prezentare m-au trecut fiorii.
Cartea ca operă de artă este una dintre cele mai bune idei ale veacului al douăzecilea. A transforma cartea într-o piesă de colecţie înseamnă a face arta accesibilă. Iar atunci când lucruri importante sunt spuse cu ajutorul cărţii, graniţele pot fi depăşite. Iată deci o carte şi operă de artă de care se pot bucura şi cei privaţi de văz.

PES şi filmele lui sucite

PES este Adam Pesapane. A migrat de la literatură la film pentru a spune poveşti. Poveşti în mişcare. Se foloseşte de obiecte uzuale în ipostaze inedite, iar scurt-metrajele sale sunt pline de culoare şi umor. După ce m-am încăpăţânat să urmăresc toate filmuleţele, adică toate filmuleţele, pot să concluzionez că lui PES îi plac arahidele.

Guacamole proaspăt


Adâncurile

Lowe Singapore pentru SANA

Rareori reuşeşte publicitatea să impresioneze până la a-ţi da fiori.

Dar această reclamă realizată de Lowe Singapore pentru SANA (Singapore Anti-Narcotics Association) îşi atinge scopul. Într-un clip de un minut şi ceva e dificil şi o adevărată provocare să arăţi tot ceea ce reuşeşte acest scurt-metraj. Caligrafie, culoare, naraţiune, sunet, pe scurt o poveste cutremurătoare, care poate fi imaginată cu uşurinţă de orice spectator, acesta fiind implicat direct. Un mesaj puternic, surprins într-un mod care-i sporeşte forţa.

Au fost utilizate stilouri de secol 18-19 cu acuarele concentrate Dr Ph Martin. 

Omul-maşină

Ţin neapărat să traduc rezumatul biografic al lui Fritz Kahn, pentru că e extraordinar.

Dr. Fritz Kahn (188-1968) a fost ginecolog în Berlin şi scriitor cu faimă mondială pentru scrierile sale ştiinţifice, în care a ilustrat forma şi funcţiunile organismului uman cu ajutorul unor spectaculoase analogii om-maşină. În anii '20, opera sa principală, “Das Leben des Menschen” (Viaţa Omului)  – o serie în cinci volume – a fost recunoscută ca o realizare a Germaniei cu reputaţie internaţională. În anii '30, cărţile sale au fost interzise şi arse de către nazişti, mai apoi editate şi republicate ca plagiat de editorul lui Kahn, cu un consistent capitol anti-semit. 

Intelectualul evreu a fost expulzat din Germania şi s-a stabilit în Palestina, iar mai târziu în Franţa. În cele din urmă, a reuşit să scape de urmăritori, emigrând, cu ajutorul personal al lui Albert Einstein, în Statele Unite, unde şi-a continuat cu succes cariera de autor. Şi-a petrecut ultimii ani în exil danez şi a murit la Ascona, Elveţia, în 1968, la aproape 80 de ani, după o extraordinară viaţă şi carieră. 

În Germania, Fritz Kahn a fost redus la tăcere. Acum, sunt câteva mii de link-uri care demonstrează un interes înnoit pentru Kahn, mai ales în rândul istoricilor şi al designerilor. Astăzi, profesionişti din domeniul creativ din toată lumea se inspiră din imaginile realizate pentru cărţile lui Kahn în urmă cu aproape o sută de ani. Mulţi adaptează inimitabilul său stil metaforic la interpretări contemporane. 

De fapt, o astfel de interpretare contemporană m-a dus la Fritz Kahn. Dar mai întâi, iată minunata imagine intitulată Omul ca palat industrial.

Mai sunt şi alte imagini extraordinare, cum ar fi acestea:

Cartea numită “Fritz Kahn – Man Machine / Maschine Mensch” se găseşte pe Amazon şi conţine ilustraţii cu analogii între organismul uman şi diferite mecanisme de fabrică.

Henning M. Lederer a animat celebrul poster cu Omul ca palat industrial în cadrul unui proiect mai amplu, care implica şi o aplicaţie interactivă având la bază această imagine. Animaţia a fost realizată în 2009, iar un an mai târziu a fost premiată cu premiul Output, acordat studenţilor pentru realizări în design şi arhitectură.



Der Mensch als Industriepalast [Man as Industrial Palace] from Henning M. Lederer on Vimeo.

Plus 3: Nu eşti chiar atât de deştept

Aceasta e o prezentare pentru cartea care va apărea în octombrie cu titlul "You Are Not So Smart". Este o serie de cercetări psihologice spuse în anecdote care te ajută să te înţelegi mai bine pe tine însuţi şi pe ceilalţi. Reiese că suntem cu toţii mult mai iraţionali decât ne place să credem. Autorul este David McRaney.
Animaţia este realizată de Plus 3 şi e simplă, concisă, clară, poate cam mare viteza pe alocuri, dar se potriveşte subiectului. Prin creativitate, design şi pixelografie, această echipă realizează trailere, clipuri de marketing, reclame, videoclipuri şi alte scurt-metraje menite să surprindă şi să inspire.

PS: Reiese că cel mai mare duşman pe care-l avem atunci când nu facem ce ar trebui este procrastinarea. 

Columba Livia din familia Columbidae

Columba Livia din familia Columbidae, sau porumbelul. Cea mai răspândită pasăre din Europa, trăieşte în preajma oamenilor, considerându-se ca fiind domesticită. Forma corpului este fusiformă, cu un cap disproporţionat de mic, pe care şi-l mişcă în cel mai nesuferit mod la fiecare pas. Fâţâiala şi obrăznicia acestei creaturi o aduce pe pervazurile oamenilor, uneori intrând chiar în balcon (mi s-a întâmplat de două ori să alung o zburătoare d'asta din balcon). De asemenea, excrementele zburătoarei sunt deosebit de acide, atacând bronzul, marmura, sticla şi alte materiale de construcţii, statuile fiind cele mai expuse şi nefericite. Nici zgârie-norii din Dubai n-au scăpat de această creatură, soluţia fiind şoimii sau vulturii antrenaţi să vâneze porumbei. Pe de altă parte, antipatica pasăre se împerechează pe viaţă, iar dacă un membru al cuplului moare, celălalt nu-şi mai găseşte pereche. Este unul din cele mai violente animale intraspecific, într-o luptă dintre masculi aceştia ajung să-şi crape unul altuia capul fără milă (spre deosebire de animalele nobile, care îl lasă pe adversarul învins să plece).
Iată dovada că porumbeii sunt malefici:
Fredo şi Pid'Jin

N9VE

N9VE e un studio de design multidisciplinar independent din Italia: Alessandro Novelli, Andrea Gendusa, Victor Peres. Lucrările lor au anume o curăţenie a ideii şi a conceptului, transpusă în imagini ludice. Ce spun ei: că nu sunt doar un studio, ci spun poveşti. Încearcă să îmbine cele mai bune soluţii narative şi vizuale pentru a obţine rezultate care grăiesc pentru sine. Ambiţia lor este aceea de a crea, a schimba şi a evolua de la modul actual de a folosi componenta vizuală, prin design, grafică şi animaţie. Site-ul oficial e în construcţie, dar portofoliul funcţionează.

Iată o parte din munca lor, care îndeplineşte perfect intenţia de a aduce ceva nou domeniului vizual:

Alfabetul

The Alphabet from n9ve on Vimeo.

Alfabetul 2

The Alphabet 2 from n9ve on Vimeo.

Despre o pagină albă

About a White Page from n9ve on Vimeo.

Telefonul albastru

STOP MOTION _ Telefono Azzurro from n9ve on Vimeo.

Kill Comic Sans!

Tot ce aveam de gând să fac era să prezint link-ul descris perfect de titlu. Dar nu pot face asta, pentru că, între timp, am citit puţintel despre Comic Sans. Pe scurt, acest font a fost inspirat de textul scris de mână în benzile desenate, între care scrisul lui Dave Gibbons (căruia nu-i place deloc Comic Sans). Creat de Vincent Connare pentru Microsoft şi introdus în pachetul standard Office în 1994, Comic Sans se vroia utilizat pentru scrieri neoficiale. S-au făcut şi studii cu diferite fonturi, care au dovedit că textul scris cu Comic Sans părea neserios şi necredibil, spre deosebire de cel scris cu alte fonturi.

De ce atâta ură spre Comic Sans? Pentru că, existând în pachetul standard oferit de Microsoft, el stă la dispoziţia oricui vrea să-l folosească, inclusiv pentru scrieri unde nu are ce căuta, cum sunt documentele oficiale sau pietrele funerare. Dacă schimbi font-ul mesajelor instant în Skype cu Comic Sans, feţişoara veselă de la meniu se întristează brusc. Google a făcut o glumă de 1 aprilie 2011, astfel că orice căutare cu subiectul "Comic Sans" sau "Helvetica" făcea ca toate paginile de rezultate să apară scrise cu Comic Sans. Au existat - şi încă mai există - campanii pentru eliminarea acestui font din pachetele standard, din gmail.com, sau chiar pentru scoaterea lui în afara legii. Ca răspuns au apărut şi campanii pentru salvarea Comic Sans şi pentru educarea utilizatorilor, pentru ca acesta să nu mai fie folosit în locuri nepotrivite.

Până una, alta, rămân designerii care se luptă zi de zi cu beneficiarii care vor Comic Sans pentru orice.

Aşadar, Kill Comic Sans!

Unhappy Hipsters

Comentarii cu haz la imagini cu design interior, pe blogul Unhappy Hipsters. (Mă trezesc râzând în hohote la câte unele.) N-a fost uşor să aleg doar trei imagini, dar uite că le-am şi tradus:

Ca adult, era dificil să explice de ce pentru el un picnic presupunea ieşirea dintr-o peşteră de 
OSB, iar cărămida aparentă semnala venirea verii. 

Când era vorba de concursuri de holbat, ei erau o triplă ameninţare.

Casa lui avea tot ce-i trebuia pentru a trăi bine: oxigen, lumină
şi un unghi bun pentru odihnă.

Întâi mingi.

Echipa Everynone produce scurt-metraje şi este formată din trei: Will Hoffman, Daniel Mercadante, Julius Metoyer III. Filmele sunt cu şi despre lucruri simple, pe care le-ar putea face (probabil) oricine. Dar nu oricui îi trece prin minte să pună în imagine lucruri atât de simple. Există o anume prospeţime în ideile Everynone, care e dată de simplitatea sus-numită. Iată două exemple de scurt-metraje, unul realizat din imagini de pe Google, iar al doilea exclusiv din filmuleţe de pe YouTube. Mai multe, aici.





Dar parcă două sunt prea puţine, că şi aşa sunt scurte...





P.S. Cum traduci "everynone" în româneşte? Toţi nimenii? Nimeni? Nici-un-tot? Toată ne-lumea?