Pâine pe băţ. Da.

Un film realizat de Tiger in a Jar pentru revista Kinfolk. Nu mă entuziasmează doar modul de filmare şi liniştea pe care o induce imaginea şi sunetul împreună, deşi acestea două ar fi suficiente pentru un scurt-metraj grozav. Este minunat subiectul filmului. Reţeta în sine. Faptul că vine iarna şi cel mai bun lucru pe care îl poţi mânca este pâinea pe băţ, coaptă la foc de tabără. Cu siguranţă producătorii Matt şi Julie Walker, soţ şi soţie, au fost inspiraţi chiar de pâinea asta de poveste.

Poate vine iarna şi la noi...



stick twist bread from tiger in a jar on Vimeo.

Pisica lui Simon

Simon Tofield este un animator englez care se inspiră din viaţa alături de pisica lui. Pardon, viaţa alături de cele patru pisici ale lui. Personajele astea schiţate din câteva linii sugestive se comportă ca pisicile adevărate.

Aici e canalul mâţei lui Simon, cu toate animaţiile. Iar aici e canalui despre cum desenează Simon. Zice că toate sunetele din episoadele cu pisoiul sunt înregistrate după vocea lui şi procesate de amicul Shrooty, designer de sunet.







Şi, că tot vine 'spiritul Crăciunului':

Lytro - un nou concept în fotografie

Lytro este un aparat de fotografiat care arată ca nici un altul şi care face ceea ce nici un altul nu poate face: fotografii vii.

Acesta este creat cu o tehnologie nouă, ce permite absorbirea şi procesarea întregului câmp luminos. Ceea ce înseamnă că după ce faci o fotografie poţi focaliza şi refocaliza cum vrei. Poţi spune poveşti diferite cu aceeaşi fotografie. Acest aparat mititel (112 mm x 41 mm) este frumos 'ambalat' şi e disponibil în mai multe culori. Însă din păcate nu e încă disponibil în Europa... mai aşteptăm niţel.

Dar destulă vorbărie. Iată câteva exemple. Se focalizează prin clic.










Aici e o galerie extinsă.

De mâzgălit

Acum ceva vreme am dat peste un site-aplicaţie de desenat, care poate fi utilizat şi cu tabletă grafică. Cel mai tare îmi place că îţi poţi vedea opera renăscându-se şi poţi admira toate etapele prin care a trecut apăsând pe un singur buton. Odopod l-a făcut şi se numeşte Odosketch. Stilul şi atmosfera desenelor e de-a dreptul simpatică, pentru că pânza are culoarea hârtiei naturale, paleta cromatică e rafinat aleasă, iar tuşele sunt uşor transparente. Orice ai desena aici, arată bine mai ales după ce apeşi butonul 'reload'. Iar pentru o linie mai groasă, tot ce trebuie să faci este să... măreşti viteza cu care desenezi.

Dar Ze Frank a făcut o altă aplicaţie de desen on-line, pornind de la o idee mai veche, cu alt tip de linie şi tratare a tuşelor şi cu o mulţime de posibilităţi de setare a "pensulei". Totul e digitalizat aici şi calculat exact, astfel încât aceeaşi succesiune de linii, cu setări diferite, dau rezultate deosebite. N-ai cum să te plictiseşti. Unde mai pui că orice faci iese operă de artă de-ţi vine să înrămezi totul. Sau poate e mai tentant să înrămezi conceptul în sine?

Lift

Liftul a fost inventat prin o mie opt sute şi ceva de nu se ştie exact cine, dar cert e că Elisha Graves Otis a inventat în 1852 frânele de tipul celor care se folosesc şi azi. El este omul care a făcut posibilă, într-o anume măsură, existenţa zgârie-norilor.

Dar întrebarea mea e alta: cine a inventat oglinda din lift?

Acum un an: Cartea neagră a culorilor

Iau exemplu de la Dezeen şi re-postez unele articole mai vechi.

Din 22 septembrie 2011:
Ce m-aş face fără culori? Nu ştiu. Iată o carte-obiect pentru iubitorii de culoare, creată de Menena Cottin şi minunat ilustrată de Rosana Faria. The Black Book of Colors. Prima dată când am vizionat scurt-metrajul de prezentare m-au trecut fiorii.
Cartea ca operă de artă este una dintre cele mai bune idei ale veacului al douăzecilea. A transforma cartea într-o piesă de colecţie înseamnă a face arta accesibilă. Iar atunci când lucruri importante sunt spuse cu ajutorul cărţii, graniţele pot fi depăşite. Iată deci o carte şi operă de artă de care se pot bucura şi cei privaţi de văz.

PES şi filmele lui sucite

PES este Adam Pesapane. A migrat de la literatură la film pentru a spune poveşti. Poveşti în mişcare. Se foloseşte de obiecte uzuale în ipostaze inedite, iar scurt-metrajele sale sunt pline de culoare şi umor. După ce m-am încăpăţânat să urmăresc toate filmuleţele, adică toate filmuleţele, pot să concluzionez că lui PES îi plac arahidele.

Guacamole proaspăt


Adâncurile

Lowe Singapore pentru SANA

Rareori reuşeşte publicitatea să impresioneze până la a-ţi da fiori.

Dar această reclamă realizată de Lowe Singapore pentru SANA (Singapore Anti-Narcotics Association) îşi atinge scopul. Într-un clip de un minut şi ceva e dificil şi o adevărată provocare să arăţi tot ceea ce reuşeşte acest scurt-metraj. Caligrafie, culoare, naraţiune, sunet, pe scurt o poveste cutremurătoare, care poate fi imaginată cu uşurinţă de orice spectator, acesta fiind implicat direct. Un mesaj puternic, surprins într-un mod care-i sporeşte forţa.

Au fost utilizate stilouri de secol 18-19 cu acuarele concentrate Dr Ph Martin. 

Omul-maşină

Ţin neapărat să traduc rezumatul biografic al lui Fritz Kahn, pentru că e extraordinar.

Dr. Fritz Kahn (188-1968) a fost ginecolog în Berlin şi scriitor cu faimă mondială pentru scrierile sale ştiinţifice, în care a ilustrat forma şi funcţiunile organismului uman cu ajutorul unor spectaculoase analogii om-maşină. În anii '20, opera sa principală, “Das Leben des Menschen” (Viaţa Omului)  – o serie în cinci volume – a fost recunoscută ca o realizare a Germaniei cu reputaţie internaţională. În anii '30, cărţile sale au fost interzise şi arse de către nazişti, mai apoi editate şi republicate ca plagiat de editorul lui Kahn, cu un consistent capitol anti-semit. 

Intelectualul evreu a fost expulzat din Germania şi s-a stabilit în Palestina, iar mai târziu în Franţa. În cele din urmă, a reuşit să scape de urmăritori, emigrând, cu ajutorul personal al lui Albert Einstein, în Statele Unite, unde şi-a continuat cu succes cariera de autor. Şi-a petrecut ultimii ani în exil danez şi a murit la Ascona, Elveţia, în 1968, la aproape 80 de ani, după o extraordinară viaţă şi carieră. 

În Germania, Fritz Kahn a fost redus la tăcere. Acum, sunt câteva mii de link-uri care demonstrează un interes înnoit pentru Kahn, mai ales în rândul istoricilor şi al designerilor. Astăzi, profesionişti din domeniul creativ din toată lumea se inspiră din imaginile realizate pentru cărţile lui Kahn în urmă cu aproape o sută de ani. Mulţi adaptează inimitabilul său stil metaforic la interpretări contemporane. 

De fapt, o astfel de interpretare contemporană m-a dus la Fritz Kahn. Dar mai întâi, iată minunata imagine intitulată Omul ca palat industrial.

Mai sunt şi alte imagini extraordinare, cum ar fi acestea:

Cartea numită “Fritz Kahn – Man Machine / Maschine Mensch” se găseşte pe Amazon şi conţine ilustraţii cu analogii între organismul uman şi diferite mecanisme de fabrică.

Henning M. Lederer a animat celebrul poster cu Omul ca palat industrial în cadrul unui proiect mai amplu, care implica şi o aplicaţie interactivă având la bază această imagine. Animaţia a fost realizată în 2009, iar un an mai târziu a fost premiată cu premiul Output, acordat studenţilor pentru realizări în design şi arhitectură.



Der Mensch als Industriepalast [Man as Industrial Palace] from Henning M. Lederer on Vimeo.

Plus 3: Nu eşti chiar atât de deştept

Aceasta e o prezentare pentru cartea care va apărea în octombrie cu titlul "You Are Not So Smart". Este o serie de cercetări psihologice spuse în anecdote care te ajută să te înţelegi mai bine pe tine însuţi şi pe ceilalţi. Reiese că suntem cu toţii mult mai iraţionali decât ne place să credem. Autorul este David McRaney.
Animaţia este realizată de Plus 3 şi e simplă, concisă, clară, poate cam mare viteza pe alocuri, dar se potriveşte subiectului. Prin creativitate, design şi pixelografie, această echipă realizează trailere, clipuri de marketing, reclame, videoclipuri şi alte scurt-metraje menite să surprindă şi să inspire.

PS: Reiese că cel mai mare duşman pe care-l avem atunci când nu facem ce ar trebui este procrastinarea.