Procrastinare

Aceasta fiind tema principală şi, de fapt, tonul acestui blog, ţin să reamintesc de unde a început.
    Totul a pornit de la genialul Johnny Kelly, un talentat ilustrator britanic. Lucrarea lui de diplomă pune în imagini viaţa omului contemporan, dacă mă pot exprima astfel. După o enumerare cât se poate de exactă a lucrurilor pe care le facem cu toţii cu scopul de a evita inevitabilul, punctul culminant al scurt-metrajului este... păi... este punctul culminant al vieţii omului: întâlnirea cu sfârşitul. Dar ce bine că nu se termină chiar totul aici, ci mai sunt câteva definiţii ale termenului procrastinare. Asta aşa, pentru destinderea după un filmuleţ de patru minute şi ceva.
    Levni Yilmaz a făcut de asemenea un scurt film pe această temă, în serialul său Tales Of Mere Existence. Cum am mai spus încă o dată, cuvântul "procrastinare" are conotaţie negativă pentru dicţionar, dar pozitivă pentru mediul artistic (zău aşa, dicţionarule, tu nu speli vasele înainte să te apuci de lucru? cum altfel îţi vin ideile? eşti un fel de robot şi ceri asta şi oamenilor? hm... cred că da). Aşadar, doamnelor şi domnilor, procrastinarea în două scurt-metraje:


Procrastination from Johnny Kelly on Vimeo.

Cartea neagră a culorilor

Ce m-aş face fără culori? Nu ştiu. Iată o sugestie pentru iubitorii de culoare, o carte-obiect creată de Menena Cottin şi  minunat  ilustrată de Rosana Faria. The Black Book of Colors. Prima dată când am vizionat scurt-metrajul de prezentare m-au trecut fiorii. Fiind o persoană iubitoare de culoare şi exploatându-mi ochii la orice oră, gândul lipsei sau pierderii vederii mă cutremură.
Cartea privită ca o operă de artă este una dintre cele mai bune idei ale veacului al douăzecilea. A transforma cartea într-o piesă de colecţie înseamnă a face arta accesibilă. Iar atunci când lucruri importante sunt spuse cu ajutorul cărţii, graniţele pot fi depăşite. Iată deci o operă de artă şi carte de care se pot bucura şi cei privaţi de văz.

El libro negro de los colores

Marlarky

Oraşul. Neplăcut, rece şi periculos? Poate fi colorat, frumos şi atrăgător. Iată cum: picturi cu sens pe pereţii urbani. Malarky.

Spune ceva frumos

Într-un mare oraş oamenii nu prea iteracţionează. Dar atunci când sunt provocaţi să fie atenţi la ceilalţi, răspund pozitiv. Improv Everywhere schimbă imaginea unei zile obişnuite în marea metropolă care e New York. Un pupitru cu megafon unde oamenii pot spune ceva frumos tuturor. O zi în parc în care toată lumea trece dintr-odată pe butonul 'mut'.

    

Cum să-ți legi șireturile

Sunt atât de multe tipuri de noduri, în funcție de trebuință, încât s-au scris cărți despre asta. Noduri pentru marinari. Noduri pentru cercetași. Noduri pentru vânători. Noduri pentru chirurgi. Totuși, un anume nod îl poate face oricine... sau nu? Acel nod cu fundiță pe care îl învățăm când suntem copii, care se desface din când în când dacă e prea lejer sau dacă șiretul e prea alunecos. Iată un om mare care a vorbit la TED despre legatul înșiretatul pantofilor.

Michael Wolff

A lucrat ca arhitect, designer de produs, apoi ca designer de interior și designer grafic. Împreună cu Wally Olins a pus bazele companiei Wolff Olins în 1964, la Londra. Cu peste 50 de ani de experiență în domeniu, Michael Wolff contribuie prin munca sa la expresia industriei vizuale comerciale a secolului 20. 

Aici ne vorbește despre cum vede lumea cu ajutorul mușchiului curiozității, al aprecierii și al imaginației. 

Pe site-ul oficial este un curcubeu alfabetic cu câte o vorbă pentru fiecare literă, câte o frază pentru fiecare vorbă, câte o schiță pentru fiecare frază. Aceasta este preferata mea, de la vorbă la frază la desen. 

Scara către succes.

Dar se pare că greșeli se strecoară și la case mai mari: o eroare de ortografie: 

Ilustrație și design de personaje: Geneviève Gauckler

Mereu mă uimește capacitatea artiștilor-designeri (cei care își câștigă pâinea din artă) de a-și păstra stilul și personalitatea artistică chiar și în munca pentru clienți. A crea personaje nu e puțin lucru. Dar a le contura prin grafică povestea păstrând intactă identitatea artistului, este un lucru deosebit. Contextul în care e pus fiecare nou element grafic este și el un lucru ce trebuie luat în considerare.
Mi-a plăcut denumirea site-ului-portofoliu al artistei Geneviève Gauckler: „Illustration | Character design”. Este probabil prima în branșă care spune lucrurilor pe nume. Pentru că fix asta face: crează personaje. Mi-a amintit de James Jarvis prin simplitatea limbajului grafic. O bulină cu picioare și ochi, ce poate fi mai simplu pentru un personaj?

Cinco din nou

Dacă mă gândesc mai bine, Cinco merită atenție sporită. Așa că iată încă niște clipuri de-ale lor care merită urmărite în zile caniculare, la un ceai cald. Sau sirop cu gheață?
Blogul.

Trencinco m-a binedispus. E de urmărit cap-coadă.

Nextel vorbește. 

Fiat a primit mai multe spoturi, care mai de care mai creative.

Cinco

Localizat în Argentina, Cinco este un studio de design interdisciplinar, care caută să creeze o imagine fidelă a fiecărui client în parte. „Credem și ne încredem în ideea că munca noastră e imperfect perfectă. Umană.”
Iar aici, și aici o serie de zece spoturi publicitare pline de umor și ironie. De la idee până la cromatică și realizare, cu siguranță facerea clipurilor a fost un demers distractiv.

[Atenție, nu sunt potrivite pentru copii întrucât conțin imagini violente!]

Din spoturile pentru K-Y

Acum, că am văzut parte din lucrările studioului Cinco, sunt întru totul de acord cu ce spuneau despre ei înșiși: munca lor e imperfect perfectă, umană. Atâta creativitate și ingeniozitate am găsit, încât tot ce-mi doresc este ca și alte agenții de publicitate să ia exemplu și să angajeze artiști artistici, dacă pot spune așa.

James Jarvis și Amos

Multe personaje au parcurs drumul de la ilustrație de carte sau benzi desenate la jucărie. Cu toate că prefer lemnul, iată-l pe James Jarvis, care l-a inventat pe Martin, un personaj-jucărie născut în 1998. Din 2003, Amos fabrică jucării desenate de James Jarvis și le comercializează spre colecționare. Recunosc că sunt lucruri care nu-mi plăceau în copilările, spre exemplu personajele din plastic, dar acum îmi surâd. Singura problemă cu adulții care dețin jucării este că nu se prea joacă cu ele, ci preferă să le țină de expoziție și să se laude cu ele cunoscătorilor.
Martin a jucat și într-un scurt-metraj pentru Nike intitulat „Onwards”, regizat de Richard Kenworthy. Ce poate fi mai simplu decât un cap de pară și un corp subțirel?

James Jarvis la Beijing în 2007

James Jarvis la Beijing în 2007

Martin

Personaje Amos pentru cartea "Vortigern's Machine"